Ma intorc in mine , intr-un mormant mai vechi din care am evadat pentru o zi ca un fluture pentru a trai o viata inaripata. Am fost si acolo. Am facut si aia. Mai sunt atatea de facut, de trait si nu stiu cu ce sa incep.In visul de azi nu sunt ceea ce ma credeam ieri si maine ma voi trezi din azi cu acelasi dezgust probabil...Nu am uitat sa zambesc dar am uitat ce cautam pana nu demult. Nu stiu spre ce ma indrept si asta ma sperie. Poate nici macar nu exista asa ceva, poate tot ce fac nu e decat o particula in miscare browniana. Ma intreb daca asta are vreo importanta. Oare conteaza ce las in urma, conteaza daca sunt haotica si fara sens? Ceilalti par atat de siguri pe ei, pe ceea ce fac si pe ce asteptari au de la viata. Intotdeauna am admirat asta dar nu stiu cand am inceput sa devin atat de lipsita de entuziasm fata de tot ceea ce ma inconjoara. Degeaba arde lumanarea asta, degeaba am uitat sa plang. Oare-n urmatoarea realitate voi afla cine sunt?
