Ironic...

Te-am visat. Pentru o secunda mintea mea a decis sa ignore indiferenta cu care privesti in urma spre mine si faptul ca nu vei mai fi niciodata acel cineva care sa imi dea suvita la o parte si sa ma stranga in brate atunci cand soarele isi arunca razele printre stelele diminetii. Da, stiu, se poate spune ca nu a fost sa fie, sau ca viata s-a-ntrecut din nou pe sine in farse de doi bani dar tot nu inteleg de ce si de unde porneste tot acest fir al neimplinirilor dintre noi. El ma vrea pe mine, ea il vrea pe el, eu te vreau pe tine iar tu...tu esti doar egoist. Dar toti sutem, intr-un fel sau altul. De fiecare data cand ne doare avem senzatia ca nu e destul loc pe lume pentru durerea noastra. Nu stiu ce ma doare azi...ma doare tot, ma doare felul in care viata sterge momentele in care iubesti si locurile in care se nasc zambete ca si cand nu ar fi fost niciodata. Dintre toti demonii mei, tu imi lipsesti cel mai mult.