(:( schizofrenie

Ma intorc in mine , intr-un mormant mai vechi din care am evadat pentru o zi ca un fluture pentru a trai o viata inaripata. Am fost si acolo. Am facut si aia. Mai sunt atatea de facut, de trait si nu stiu cu ce sa incep.In visul de azi nu sunt ceea ce ma credeam ieri si maine ma voi trezi din azi cu acelasi dezgust probabil...Nu am uitat sa zambesc dar am uitat ce cautam pana nu demult. Nu stiu spre ce ma indrept si asta ma sperie. Poate nici macar nu exista asa ceva, poate tot ce fac nu e decat o particula in miscare browniana. Ma intreb daca asta are vreo importanta. Oare conteaza ce las in urma, conteaza daca sunt haotica si fara sens? Ceilalti par atat de siguri pe ei, pe ceea ce fac si pe ce asteptari au de la viata. Intotdeauna am admirat asta dar nu stiu cand am inceput sa devin atat de lipsita de entuziasm fata de tot ceea ce ma inconjoara. Degeaba arde lumanarea asta, degeaba am uitat sa plang. Oare-n urmatoarea realitate voi afla cine sunt?

Fara rima...

Tu esti taramul sfant in care imi adapostesc iluziile.
In albastrul rece al ochilor tai ma dezbrac de vise
Unul cate unul
Si mor strivita de neintruparea lor...
Te-ai nascut dintr-o iluzie de-a mea
Iar trupul tau te poarta doar
Ca pe o povara pe care
N-a cunoscut-o niciodata cu adevarat.
Esti ceea ce vreau eu sa fii
Atata timp cat genele-mi aluneca usor
Spre vesnicii nebanuit de indraznete.
Tu esti aici, imbratisarea ta e calda
Iar soarele n-are nici un cuvant de spus.
Atata timp cat nu-mi vor lua dreptul la vise
Tu esti taramul sfant in care numai eu pot pasi
In iluzia mea de a cunaste tot ce ochii mei nu vad in tine
Scanteia ta de dulce divinitate si demonii...

Routine

 There are times in your life when you start to forget who you are, times when you go out and have a beer with a friend in the middle of the day for absolutely no reason, times when a friend won't answer the phone because you have failed him or her in some way, times when a friend's life changes radically, times when you can't remember who and what matters to you...I fail people , it's in my nature...I wish I could be happy for the joyful ones, close to those who are distant, supportive for those who are weary...I'm a mess, always late, always regretful , always absent, always irrelevant...please forgive my wrong steps and the words I never said, the smiles I never meant, the tears I never cried, the thoughts I never had...I'm never where I am supposed to be, always complaining about my superficial problems, always wrong, never a good friend...I'm sorry for passing through your lives without leaving a smile on your lips, my friends. I love each one of you, but I never seem to know how to show it properly ...