Fara rima...

Tu esti taramul sfant in care imi adapostesc iluziile.
In albastrul rece al ochilor tai ma dezbrac de vise
Unul cate unul
Si mor strivita de neintruparea lor...
Te-ai nascut dintr-o iluzie de-a mea
Iar trupul tau te poarta doar
Ca pe o povara pe care
N-a cunoscut-o niciodata cu adevarat.
Esti ceea ce vreau eu sa fii
Atata timp cat genele-mi aluneca usor
Spre vesnicii nebanuit de indraznete.
Tu esti aici, imbratisarea ta e calda
Iar soarele n-are nici un cuvant de spus.
Atata timp cat nu-mi vor lua dreptul la vise
Tu esti taramul sfant in care numai eu pot pasi
In iluzia mea de a cunaste tot ce ochii mei nu vad in tine
Scanteia ta de dulce divinitate si demonii...